← înapoi la căutare

satisface

/sa.tisˈfa.ʧe/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină satisfacere.

Definiții

  1. (v.tranz.) a mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență.
  2. (v.tranz.) a fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde.
  3. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru satisface.
  4. rarforma de persoana a II-a singular la imperativ pentru satisface.

Declinare

CazSingularPlural
verbsatisfaceasatisfaceau

Sinonime: 2: satisfă

satisfaceți

/sa.tisˈfa.ʧeʦʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din satisface.

Definiții

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru satisface.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru satisface.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru satisface.

Sinonime: 3: (rar) satisfăceți-

satisfăceți

/sa.tis.fəˈʧeʦʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din satisface.

Definiții

  1. rarforma de persoana a II-a plural la imperativ pentru satisface.

Sinonime: 3: satisfaceți

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică