satâr
/sa'tɨr/Etimologie
Din turcă satir.
Definiții
- cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc.
- secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | satâr | satâre |
| genitiv-dativ | satârului | satârelor |
| vocativ | satârule | satârelor |
| articulat | satârul | satârele |