sanhedrin
/san.he'drin/Etimologie
Din franceză sanhédrin.
Definiții
- tribunal suprem la vechii iudei; (fig.) grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sanhedrin | sanhedrinuri |
| genitiv-dativ | sanhedrinului | sanhedrinurilor |
| vocativ | sanhedrinule | sanhedrinurilor |
| articulat | sanhedrinul | sanhedrinurile |