sanctuar
Etimologie
Din latină sanctuarium, franceză sanctuaire.
Definiții
- (adesea fig.) loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt și interzis profanilor; (p.gener.) locaș de cult.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sanctuar | sanctuare |
| genitiv-dativ | sanctuarului | sanctuarelor |
| vocativ | sanctuarule | sanctuarelor |
| articulat | sanctuarul | sanctuarele |