salahor
/sa.la'hor/Etimologie
Din turcă salahor.
Definiții
- muncitor necalificat, plătit cu ziua, care lucrează mai ales la construcții de case, de șosele etc., (în trecut) țăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești, întreținerea drumurilor și pentru alte munci grele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | salahor | salahori |
| genitiv-dativ | salahorului | salahorilor |
| vocativ | salahorule | salahorilor |
| articulat | salahorul | salahorii |