saigiu
Etimologie
Din turcă sayıcı.
Definiții
- slujbaș al Porții Otomane care strângea în țările românești darea plătită în oi; (p.ext.) slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | saigiu | saigii |
| genitiv-dativ | saigiului | saigiilor |
| vocativ | saigiule | saigiilor |
| articulat | saigiul | saigiii |