sabur
/sa'bur/Etimologie
Din turcă sabur, sabir.
Definiții
- substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, întrebuințată în farmacie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sabur | — |
| genitiv-dativ | saburului | — |
| vocativ | saburule | — |
| articulat | saburul | — |