sabat
/sa'bat/Etimologie
Din franceză sabbat < latină sabbatum.
Definiții
- ziua de sâmbătă la mozaici și la unii sectanți creștini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare.
- adunare de vrăjitoare care, după credințele evului mediu, avea loc sâmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic.
- (fig.) gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sabat | sabaturi |
| genitiv-dativ | sabatului | sabaturilor |
| vocativ | sabatule | sabaturilor |
| articulat | sabatul | sabaturile |