săpa
/səˈpa/Etimologie
Din latină sappare.
Definiții
- (v.tranz.) a lucra, a fărâmița cu sapa (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânța, a prăși etc.).
- (v.tranz.) a face cu sapa (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un șanț în pământ.
- (v.tranz.) a scoate cu sapa ceva din pământ.
- (v.tranz.) a scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima.
- (v.tranz.) (despre ape, ploi și alte elemente ale naturii) a roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici.
- (v.tranz. refl. recipr.) (fig.) a unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să (-și) facă rău.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru săpa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | săpa | săpau |