sălbăticiune
Etimologie
Din sălbatic + sufixul -iune.
Definiții
- animal sălbatic.
- epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație.
- loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sălbăticiune | sălbăticiuni |
| genitiv-dativ | sălbăticiunii | sălbăticiunilor |
| vocativ | sălbăticiune | sălbăticiunilor |
| articulat | sălbăticiunea | sălbăticiunile |