sălbăticime
/səl.bə.ti'ʧi.me/Etimologie
Din sălbatic + sufixul -ime.
Definiții
- mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice.
- loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sălbăticime | sălbăticimi |
| genitiv-dativ | sălbăticimii | sălbăticimilor |
| vocativ | sălbăticime | sălbăticimilor |
| articulat | sălbăticimea | sălbăticimile |