săgetătură
/sə.ʤe.tə'tu.rə/Etimologie
Din a săgeta + sufixul -tură.
Definiții
- tragere cu arcul; săgetare.
- lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată.
- (fig.) durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi.
- (pop.) nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas măsele etc.
- (pop.) congestie cerebrală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | săgetătură | săgetături |
| genitiv-dativ | săgetăturii | săgetăturilor |
| vocativ | săgetătură | săgetăturilor |
| articulat | săgetătura | săgetăturile |