săbiuță
/sə.bi'u.ʦə/Etimologie
Din sabie + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui sabie; săbioară.
- (bot.) (Gladiolus imbricatus) plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară.
- (iht.) sabie, săbioară.
Exemple
- Sabie mică sau săbiuță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | săbiuță | săbiuțe |
| genitiv-dativ | săbiuței | săbiuțelor |
| vocativ | săbiuță | săbiuțelor |
| articulat | săbiuța | săbiuțele |
Sinonime: 1: săbioară, (reg.) săbiușcă, 2: (bot.) (reg.) cocardău, cocoșică, rogoz, săbioară, săgeată, săgețea, secerele (pl.), spatarează, crin-vânăt, (Transilv.) coasă, (Ban.) seceruie, (Ban. și Transilv.) spetează, 3: (iht.) sabie, sabiță, săbioară, (reg.) bărcie, săbicioară, săbiiță