sâsâitură
/sɨ.sɨ.i'tu.rə/Etimologie
Din a sâsâi + sufixul -tură.
Definiții
- sunet caracteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit.
- sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sâsâitură | sâsâituri |
| genitiv-dativ | sâsâiturii | sâsâiturilor |
| vocativ | sâsâitură | sâsâiturilor |
| articulat | sâsâitura | sâsâiturile |