rățucă
/rə'ʦu.kə/Etimologie
Din rață + sufixul -ucă.
Definiții
- rarrățușcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rățucă | rățuci |
| genitiv-dativ | rățucii | rățucilor |
| vocativ | rățucă | rățucilor |
| articulat | rățuca | rățucile |
Din rață + sufixul -ucă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rățucă | rățuci |
| genitiv-dativ | rățucii | rățucilor |
| vocativ | rățucă | rățucilor |
| articulat | rățuca | rățucile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică