răzvrătitor
/rəz.vrə.ti'tor/Etimologie
Din a (se) răzvrăti + sufixul -tor.
Definiții
- rarcare răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator.
Din a (se) răzvrăti + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răzvrătitor | răzvrătitori |
| genitiv-dativ | răzvrătitorului | răzvrătitorilor |
| vocativ | răzvrătitorule | răzvrătitorilor |
| articulat | răzvrătitorul | răzvrătitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică