răzbubui
/rəz.bu.bu'i/Etimologie
Din răz- + a bubui.
Definiții
- (v.intranz.) (despre surse de zgomote, p.ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) a bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | răzbubuea | răzbubueau |