rătuti
/rə.tu'ti/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.refl.) (reg.) a-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | rătutea | rătuteau |
Etimologie necunoscută.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | rătutea | rătuteau |
Din a (se) rătuti.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică