răsuflător
/rə.su.fləˈtor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | răsuflător | răsuflătoare |
| genitiv-dativ | răsuflătorului | răsuflătoarelor |
| vocativ | răsuflătorule | răsuflătoarelor |
| articulat | răsuflătorul | răsuflătoarele |
răsuflătoare
/rə.su.flə'to̯a.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din răsuflător.
Definiții
- deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul.
- canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | răsuflătoare | răsuflătoare |
| genitiv-dativ | răsuflătoarei | răsuflătoarelor |
| vocativ | răsuflătoareo | răsuflătoarelor |
| articulat | răsuflătoarea | răsuflătoarele |