răsturnător
/rəs.tur.nə'tor/Etimologie
Din a răsturna + sufixul -ător.
Definiții
- dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două treceri (faze) succesive de laminare.
- dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răsturnător | răsturnătoare |
| genitiv-dativ | răsturnătorului | răsturnătoarelor |
| vocativ | răsturnătorule | răsturnătoarelor |
| articulat | răsturnătorul | răsturnătoarele |