răscruce
/rəs'kru.ʧe/Etimologie
Din răs- + cruce.
Definiții
- loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie.
- (fig.) moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc.; cotitură.
- parte a carului de care se prind șleaurile.
- cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri.
- parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele; fofelniță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răscruce | răscruci |
| genitiv-dativ | răscrucii | răscrucilor |
| vocativ | răscruce | răscrucilor |
| articulat | răscrucea | răscrucile |