substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din bulgară ралица (ralița) (apropiat prin etimologie populară de рар (rar)).
Definiții
- unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri.
- (la pl. art.) șir de trei stele din constelația Orion.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | rariță | rarițe |
| genitiv-dativ | rariței | rarițelor |
| vocativ | rariță | rarițelor |
| articulat | rarița | rarițele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.refl.) (despre obiecte de același fel) a fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu).
- (v.refl.) (despre oameni) a deveni mai puțini la număr.
- (v.refl. tranz.) a fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact.
- (v.tranz.) a încetini ritmul unor acțiuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | rărea | răreau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a lucra pământul cu rarița.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | rărița | rărițau |