răntălire
/rən.tə'li.re/Etimologie
Din răntăli.
Definiții
- acțiunea de a răntăli și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răntălire | răntăliri |
| genitiv-dativ | răntălirii | răntălirilor |
| articulat | răntălirea | răntălirile |
Din răntăli.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răntălire | răntăliri |
| genitiv-dativ | răntălirii | răntălirilor |
| articulat | răntălirea | răntălirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică