rămurea
/rə.muˈre̯a/Etimologie
Din ramură + sufixul -ea, -ică.
Definiții
- diminutiv al lui ramură.
- (la pl.) ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rămurea | rămurele |
| genitiv-dativ | rămurelei | rămurelelor |
| vocativ | rămurea | rămurelelor |
| articulat | rămureaua | rămurelele |