răchitiș
/rə.ki'tiʃ/Etimologie
Din răchită + sufixul -iș.
Definiții
- tufăriș natural sau plantație de răchită; desiș de răchite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răchitiș | răchitișuri |
| genitiv-dativ | răchitișului | răchitișurilor |
| vocativ | răchitișule | răchitișurilor |
| articulat | răchitișul | răchitișurile |