rândunici
/rɨn.duˈniʧʲ/Etimologie
Din rândunică.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru rândunică.
rândunică
/rɨn.du'ni.kə/Etimologie
Din rândunea + sufixul -ică, care provine din latină populară *hirundinella < diminutiv al lui latină clasică hirundo. Înrudit cu aromână alãndurã, lãndurã, rãndurã, catalană oreneta, oroneta, oronella, dalmată rondaina, franceză hirondelle, galiciană andoriña, italiană rondine, irondine, occitană ironda, randoleta, portugheză andorinha, retoromană randulina, hirondella, irundeala, spaniolă golondrina, andorina, sardă arrùndine, arrùndini și siciliană rìndina, rìnnina.
Definiții
- (ornit.) (mai ales Hirundo rustica) pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată, cu pene albe-gălbui pe burtă și negre-albăstrui pe spate.
- (mar.) ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rândunică | rândunici |
| genitiv-dativ | rândunicii | rândunicilor |
| vocativ | rândunico | rândunicilor |
| articulat | rândunica | rândunicile |
Sinonime: 1: (ornit.) rândunea, (reg.) rânduniță, (înv.) rândunelă
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică