rândunel
/rɨn.du'nel/Etimologie
Din rândun (ea) + sufixul -el.
Definiții
- bărbătușul rândunicii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rândunel | rândunei |
| genitiv-dativ | rândunelului | rânduneilor |
| vocativ | rândunelule | rânduneilor |
| articulat | rândunelul | rânduneii |