← înapoi la căutare

râncăluire

/rɨn.kə.lu'i.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din râncălui.

Definiții

  1. acțiunea de a râncălui și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativrâncăluirerâncăluiri
genitiv-dativrâncăluiriirâncăluirilor
articulatrâncăluirearâncăluirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică