← înapoi la căutare

rutina

/ru.ti'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză routiner.

Definiții

  1. (v.refl.) a capăta rutină.

Declinare

CazSingularPlural
verbrutinarutinau

rutină

/ru'ti.nə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză routine.

Definiții

  1. capacitate câștigată printr-o practică îndelungată; (depr.) obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același fel.
  2. totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau a progresului.
  3. substanță chimică naturală, care se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, folosită în medicină.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativrutinărutine
genitiv-dativrutineirutinelor
vocativrutinărutinelor
articulatrutinarutinele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică