rutină
/ru'ti.nə/Etimologie
Din franceză routine.
Definiții
- capacitate câștigată printr-o practică îndelungată; (depr.) obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același fel.
- totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau a progresului.
- substanță chimică naturală, care se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, folosită în medicină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rutină | rutine |
| genitiv-dativ | rutinei | rutinelor |
| vocativ | rutină | rutinelor |
| articulat | rutina | rutinele |