ruteniu
/ru'te.nju/Etimologie
Din franceză ruthénium.
Definiții
- (chim.) element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, întrebuințat, sub formă de aliaje, în electronică și în giuvaiergerie, cu numărul atomic 44 și simbolul Ru.
- (defectiv de plural) mineral care conține ruteniu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ruteniu | — |
| genitiv-dativ | ruteniului | — |
| vocativ | ruteniule | — |
| articulat | ruteniul | — |