← înapoi la căutare

rupturi

/rup.tu'ri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din ruptură.

Definiții

  1. (v.tranz.) (reg.) a pronunța (cu greu), întrerupând vorbele.

Declinare

CazSingularPlural
verbrupturearuptureau

ruptură

/rup'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din rupt + sufixul -ură.

Definiții

  1. faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, (fig.) a relațiilor, a colaborării dintre oameni.
  2. loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură.
  3. locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie.
  4. bucată ruptă din ceva.
  5. zdreanță, cârpă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativrupturărupturi
genitiv-dativrupturiirupturilor
vocativrupturărupturilor
articulatrupturarupturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică