ruptor
/rup'tor/Etimologie
Din franceză rupteur.
Definiții
- aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ruptor | ruptoare |
| genitiv-dativ | ruptorului | ruptoarelor |
| vocativ | ruptorule | ruptoarelor |
| articulat | ruptorul | ruptoarele |