ruptoare
/rup'to̯a.re/Etimologie
Din rupt + sufixul -oare.
Definiții
- rupt.
- (înv.) început, primul pas.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ruptoare | — |
| genitiv-dativ | ruptorii | — |
| vocativ | ruptoare | — |
| articulat | ruptoarea | — |
Din rupt + sufixul -oare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ruptoare | — |
| genitiv-dativ | ruptorii | — |
| vocativ | ruptoare | — |
| articulat | ruptoarea | — |
Din franceză rupteur.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ruptor | ruptoare |
| genitiv-dativ | ruptorului | ruptoarelor |
| vocativ | ruptorule | ruptoarelor |
| articulat | ruptorul | ruptoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică