Etimologie

Din latină rumpĕre.

Definiții

1. (v.tranz.) a distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți.
2. a(-și) fractura o mână, un picior etc.
3. a întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva.
4. (v.tranz.) a distruge un obiect prin întrebuințare.
5. (v.tranz.) (adesea fig.) a distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc.
6. (v.tranz.) a sfâșia un lucru smulgând bucăți dintr-însul.
7. a sfâșia un animal sau un om.
8. a zdrobi, a strivi.
9. (v.tranz.) a smulge.
10. a culege flori, fructe etc.
11. a obține (cu greu) o sumă de bani.
12. (v.refl. și tranz.) a (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva.
13. (v.refl.) (despre grupuri, colectivități) a se împrăștia.
14. (v.tranz.) a-și deschide (cu efort) drum de trecere.
15. (v.tranz.) (fig.) a se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină.
16. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru rupe.
17. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru rupe.

Exemple

• Materialul s-a rupt la presiune.
• Apele rup stăvilarele.
• Se rupseră din grămadă.
• Vorbește încai franțuzește?... A fi rupând și el vreo două vorbe ca toată lumea.

Declinare

Sinonime: 1: ceda, se frânge, 2: fractura, 3: curma, întrerupe, 5: sparge, plesni, 6: sfâșia, spinteca, zdrențui, 7: tăia, 10: culege, 12: despărți, 14: desface

Etimologie

Din rupe.

Definiții

1. forma de gerunziu pentru rupe.