rună
/'ru.nə/Etimologie
Din germană Runen.
Definiții
- caractere grafice folosite în trecut de limbile vechi baltice și scandinave.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rună | rune |
| genitiv-dativ | runei | runelor |
| articulat | runa | runele |
Din germană Runen.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rună | rune |
| genitiv-dativ | runei | runelor |
| articulat | runa | runele |
Din germană Runen, franceză runes.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rună | rune |
| genitiv-dativ | runei | runelor |
| vocativ | rună | runelor |
| articulat | runa | runele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică