rumeguș
/ru.meˈɡuʃ/Etimologie
Din a rumega + sufixul -uș.
Definiții
- (colectiv) deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rumeguș | — |
| genitiv-dativ | rumegușului | — |
| vocativ | rumegușule | — |
| articulat | rumegușul | — |