← înapoi la căutare

ruinau

/ru.iˈnaw/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din ruina.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru ruina.

ruina

/ru.iˈna/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină ruinare. Confer franceză ruiner.

Definiții

  1. (v.refl. și tranz.) a (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada.
  2. (fig.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge.
  3. a(-și) distruge sănătatea.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ruina.

Declinare

CazSingularPlural
verbruinaruinau

Sinonime: 1: (se) dărăpăna, (se) degrada, (se) măcina, (se) părăgini, (se) strica, (reg. și fam.) (se) părădui, (Transilv.) (se) dorovăi, 2, 3: sărăci

Antonime: (se) îmbogăți, (se) înavuți

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică