ruina

Etimologie

Din latină ruinare. Confer franceză ruiner.

Definiții

1. (v.refl. și tranz.) a (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada.
2. (fig.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge.
3. a(-și) distruge sănătatea.
4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ruina.

Declinare

Sinonime: 1: (se) dărăpăna, (se) degrada, (se) măcina, (se) părăgini, (se) strica, (reg. și fam.) (se) părădui, (Transilv.) (se) dorovăi, 2, 3: sărăci

Antonime: (se) îmbogăți, (se) înavuți

Etimologie

Din verbul a (se) ruina.

Definiții

1. căzut în ruină; dărăpănat.
2. (fig.) care și-a pierdut averea; sărăcit, scăpătat.

Etimologie

Din ruina.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru ruina.