verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină ruinare. Confer franceză ruiner.
Definiții
- (v.refl. și tranz.) a (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada.
- (fig.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge.
- a(-și) distruge sănătatea.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ruina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ruina | ruinau |
Sinonime: 1: (se) dărăpăna, (se) degrada, (se) măcina, (se) părăgini, (se) strica, (reg. și fam.) (se) părădui, (Transilv.) (se) dorovăi, 2, 3: sărăci
Antonime: (se) îmbogăți, (se) înavuți
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru ruină.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză ruine sau direct din latină ruīna.
Definiții
- (adesea fig.) ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată.
- (fig.) rămășiță a trecutului.
- rarfaptul de a (se) ruina.
- (fig.) pierderea averii sau a sănătății.
- persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ruină | ruine/ruinuri |
| genitiv-dativ | ruinei | ruinelor/ruinurilor |
| articulat | ruina | ruinele/ruinurile |
Sinonime: 1-2: dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare, 4: distrugere, dezastru
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru ruina.