verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină ruinare. Confer franceză ruiner.
Definiții
- (v.refl. și tranz.) a (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada.
- (fig.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge.
- a(-și) distruge sănătatea.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ruina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ruina | ruinau |
Sinonime: 1: (se) dărăpăna, (se) degrada, (se) măcina, (se) părăgini, (se) strica, (reg. și fam.) (se) părădui, (Transilv.) (se) dorovăi, 2, 3: sărăci
Antonime: (se) îmbogăți, (se) înavuți
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Origine incertă. Confer sârbocroată rujan.
Definiții
- (bot.) (Succisa pratensis) plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri, cu frunze opuse, lucioase și cu flori liliachii, roșietice sau albe, dispuse în capitule sferice la vârful lujerilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ruin | ruini |
| genitiv-dativ | ruinului | ruinilor |
| vocativ | ruinule | ruinilor |
| articulat | ruinul | ruinii |
Sinonime: (bot.) (reg.) călugărișoară, șopârlaiță, floarea-văduvelor, mușcatul-dracului