ruginitură
/ru.ʤi.ni'tu.rə/Etimologie
Din a rugini + sufixul -tură.
Definiții
- obiect ruginit; (p.ext.) lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ruginitură | ruginituri |
| genitiv-dativ | ruginiturii | ruginiturilor |
| vocativ | ruginitură | ruginiturilor |
| articulat | ruginitura | ruginiturile |