rudar
/ru'dar/Etimologie
Din bulgară рудар (rudar).
Definiții
- denumire dată, în țările românești, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn; (p.ext.) meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rudar | rudari |
| genitiv-dativ | rudarului | rudarilor |
| vocativ | rudarule | rudarilor |
| articulat | rudarul | rudarii |