rubricare
/ru.bri'ka.re/Etimologie
Din rubrica.
Definiții
- acțiunea de a rubrica și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rubricare | rubricări |
| genitiv-dativ | rubricării | rubricărilor |
| articulat | rubricarea | rubricările |
Din rubrica.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rubricare | rubricări |
| genitiv-dativ | rubricării | rubricărilor |
| articulat | rubricarea | rubricările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică