rubarbă
/ru'bar.bə/Etimologie
Din franceză rhubarbe. Confer germană Rhabarber.
Definiții
- (bot.) (Rheum officinale) plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; revent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rubarbă | rubarbe |
| genitiv-dativ | rubarbei | rubarbelor |
| vocativ | rubarbă, rubarbo | rubarbelor |
| articulat | rubarba | rubarbele |
Sinonime: (bot.) revent, (Transilv.) rabarbură