rușfet
/ruʃ'fet/Etimologie
Din turcă rüșvet.
Definiții
- mită.
- obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rușfet | rușfeturi |
| genitiv-dativ | rușfetului | rușfeturilor |
| vocativ | rușfetule | rușfeturilor |
| articulat | rușfetul | rușfeturile |