rozător
/ro.zə'tor/Etimologie
Din a roade + sufixul -ător.
Definiții
- (zool.) (la pl.) ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rozător | rozătoare |
| genitiv-dativ | rozătorului | rozătoarelor |
| vocativ | rozătorule | rozătoarelor |
| articulat | rozătorul | rozătoarele |