rourică
/ro.uˈri.kə/Etimologie
Din rouă + sufixul -ică (după a roura).
Definiții
- (bot.) (Glyceria fluitans) plantă acvatică cu tulpina culcată, cu inflorescențe în formă de spiculețe, cu fructe dulci, comestibile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rourică | rourele |
| genitiv-dativ | rourelei | rourelelor |
| vocativ | rourică | rourelelor |
| articulat | rourica | rourelele |
Sinonime: (bot.) (reg.) firuță, plutitoare, iarbă-dulce, rochia-cerului