rotunjoare
/ro.tun'ʒo̯a.re/Etimologie
Din rotunjor.
Definiții
- (bot.) (Homogyne alpina) mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și flori roșii-purpurii, dispuse într-un capitul mic situat în vârful tulpinii, care crește prin pădurile și pășunile din regiunea alpină și subalpină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rotunjoară | rotunjoare |
| genitiv-dativ | rotunjoarei | rotunjoarelor |
| vocativ | rotunjoaro | rotunjoarelor |
| articulat | rotunjoara | rotunjoarele |