rotunjitor
/ro.tun.ʒi'tor/Etimologie
Din a rotunji + sufixul -tor.
Definiții
- unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rotunjitor | rotunjitoare |
| genitiv-dativ | rotunjitorului | rotunjitoarelor |
| vocativ | rotunjitorule | rotunjitoarelor |
| articulat | rotunjitorul | rotunjitoarele |